Mediu de lucru

Contextul

Republica Democratică Congo (RDC) găzduieşte aproximativ 180.000 de refugiaţi, care trăiesc atât în zona urbană cât şi în zona rurală. Cei mai mulţi dintre aceştia se află în Kivu de Nord şi de Sud, Congo Bas, Katanga, Bandundu şi regiunile Kasai. Refugiaţii provin din ţările învecinate: Angola, Burundi, Republica Congo, Ruanda şi Sudan. Prezenţa Armatei Rezistenţei Domnului (ARD) din Republica Centrafricană a forţat, de asemenea, civilii să caute refugiu în RDC.

Referendumul ce va avea loc în Sudanul de Sud în 2011, ar putea cauza un alt aflux al solicitanţilor de azil din această regiune.

Deşi nu au fost înregistrate cazuri de apatridie, riscul de a deveni apatrid rămâne ridicat pentru refugiaţii congolezi în Ruanda şi Burundi. Un risc similar există pentru refugiaţii angolezi din RDC, care au trăit în această ţară pentru o lungă perioadă de timp.

Unele evoluţii pozitive au apărut pe scena politică, iar relaţiile bilaterale cu ţările vecine s-au îmbunătăţit în mod semnificativ. Cu toate acestea, provinciile de est continuă să sufere din cauza violenţei recurente ca urmare a prezenţei diferitelor grupuri armate. În plus faţă de consecinţele operaţiunilor militare efectuate de Guvern, a existat o creştere în încălcări ale drepturilor omului ale populaţiei civile de către grupurile armate, exacerbând astfel criza umanitară. Atacurile ARD asupra populaţiei civile în Province Orientale au determinat importante mişcări ale populaţiei, şi de asemenea, au fost observate deplasări în provinciile Maniema şi Katanga.

În total, aproximativ două milioane de persoane au fost strămutate la nivel intern în RDC din cauza conflictului. Dintre acestea, aproximativ 400.000 sunt asistate de către UNHCR. Situaţia este caracterizată printr-o violenţă cronică, sexuală şi de gen (SGBV) împotriva femeilor şi fetelor, care rămâne una dintre cele mai mari provocări.

O dată cu plecarea treptată şi planificată a misiunii de stabilizare a ONU în RDC (MONUSCO), Guvernul se confruntă cu sarcini monumentale, consolidarea păcii şi asigurarea securităţii fiind provocările principale. Pe termen mai lung, dezvoltarea unei culturi democratice şi instalarea de mecanisme de rezolvare a conflictelor va fi esenţială pentru abordarea problemelor ţării.

Nevoi

Eforturile umanitare ale guvernului de a stabiliza ţara, în special în estul Ecuadorului, vor continua să aibă nevoie de sprijinul UNHCR.
Persoanele deplasate intern (PDI) vor continua să aibă nevoie de protecţie şi azil, lucru care cere acţiuni riguroase împotriva celor care violează drepturile omului şi împotriva violenţei sexuale şi de gen. De asemenea, este nevoie de întărirea mecanismelor de adresare a disputelor asupra teritoriului în zonele de repatriere.

Repatrierea voluntară şi integrarea locală rămân prioritare printre nevoile refugiaţilor.

În cazul în care aceste opţiuni nu sunt viabile, relocarea va fi luata in considerare, bazată pe nevoile de protecţie.

Strategii şi activităţi în 2011

În 2011, UNHCR va avea ca scop creşterea capacităţii autorităţilor de a efectua determinarea statutului de refugiat (RSD). Acesta va căuta, de asemenea, soluţii durabile prin integrarea locală şi regularizarea statutului a tuturor refugiatilor bona fide, care trăiesc în ţară.

Repatrierea voluntară pentru anumite grupuri de refugiaţi va fi, de asemenea, o parte importantă a activităţii UNHCR în RDC. Biroul va relua repatrierea voluntară a refugiaţilor angolezi şi asistenţa refugiaţilor din Ruanda care doresc să se întoarcă acasă. Acesta va oferi, de asemenea, protecţie şi asistenţă refugiaţilor din Burundi şi va căuta soluţii durabile pentru ei.

În ceea ce priveşte prevenirea apatridiei, UNHCR va milita cu Guvernul pentru ratificarea convenţiilor privind apatridia din 1954 si 1961. Biroul va evalua, de asemenea, riscurile apatridiei cu care se confruntă refugiaţii în RDC.

UNHCR are scopul de a facilita întoarcerea persoanelor deplasate intern şi a refugiaţilor congolezi în zonele lor de origine. În special, aceasta va asista refugiaţi congolezi în Ruanda şi Republica Unită Tanzania pentru a reveni în RDC în 2011. Biroul va monitoriza întoarcerea cu scopul de a menţine datele exacte de înregistrare şi  de a asigura reintegrarea repatriaţilor, în special prin medierea litigiilor legale de terenuri.

Asigurarea naturii civile a taberelor persoanelor deplasate intern şi prevenirea şi răspundere la violenţa sexuală şi de gen vor rămâne priorităţi pentru Birou. Instruirea va fi în centrul strategiei UNHCR în această privinţă. Agenţia va continua să ofere adăpost temporar persoanelor deplasate intern vulnerabile şi familiilor gazdă, în special în Haut Uélé.

Informaţii de ordin financiar

Lipsurile identificate în timpul evaluării nevoilor au fost, în special, legate de acoperirea nevoilor fundamentale, mai ales adăpostul şi alte servicii esenţiale.

Aceste nevoi au fost planificate în bugetul pentru 2011, şi costă 142.6 milioane de USD.

În plus, UNHCR urmăreşte sporirea programelor de susţinere financiară proprie pentru refugiaţi şi persoane deplasate intern şi să extindă activităţile de facilitare şi sprijin pentru repatriere şi reintegrare.

Source: UNHCR Global Appeal 2011 Update