Mediu de lucru

Contextul

Protecţia climei din Africa de Nord continuă să fie afectată de mişcarea de grupuri mixte de refugiaţi, solicitanţi de azil şi alţi migranţi, în special din Africa sub-sahariană. În timp ce majoritatea acestor migranţi caută oportunităţi economice mai bune, altele sunt în nevoie de protecţie internaţională.

Cu excepţia Jamahirie Arabă Libiană - care este un stat parte la Organizaţia Unităţii Africane prin Convenţia din 1969 privind aspectele specifice ale problemelor refugiaţilor în Africa - toate statele din Africa de Nord au ratificat Convenţia din 1951 a refugiaţilor şi Protocolul acesteia din 1967. Cu toate acestea, nici o ţară, cu excepţia Mauritania nu a adoptat o legislaţie naţională de refugiat sau a stabilit proceduri de azil în conformitate cu standardele internaţionale.

În 2011, UNHCR va continua eforturile sale de a extinde spaţiul de protecţie pentru refugiaţi şi solicitanţii de azil. Evoluţiile pozitive recente includ expresia Guvernului algerian de interes în care lucrează cu ICNUR de a stabili legislaţia naţionale de azil. Mai mult decât atât, în urma vizitei Înaltului Comisar în 2009, UNHCR este re-orientarea programului său de asistenţă pentru refugiaţii Sahrawi în lagărele prin creşterea investiţiilor pe termen lung pentru bunăstare, în special în domeniul sănătăţii, nutriţie şi educaţie. UNHCR este de instituire, de asemenea, o prezenţă permanentă în fiecare dintre tabere în jurul valorii de Tindouf. Vizite din partea familiei care fac parte din măsurile de încredere-construcţii (CBM), program pentru refugiaţii Sahrawi şi familiile lor au fost în aşteptare începând cu luna martie 2010.
În Maroc, Ministerul Justiţiei şi UNHCR sunt în derularea unui program de promovare a legii de refugiat.

S-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte repatrierea voluntară a refugiaţilor din Mauritania din Senegal. Operaţiunea de repatriere s-a încheiat în decembrie 2009, cu aproximativ 19000 întorşi, în timp ce 2500 sau mai mulţi refugiaţi din Senegal vor fi asistaţi pentru a reveni la sfârşitul anului 2010. Planuri pentru reîntoarcerea tuturor refugiaţilor celorlalţi rămaţi, în special cei din Mali, vor fi elaborate în colaborare cu toate părţile interesate.

În ciuda progreselor, spaţiul de protecţie în subregiune rămâne limitată. În 2010, UNHCR a primit instrucţiuni din partea guvernului Jamahirie Arabă Libiană să închidă sediul şi să îşi înceteze activitatea în ţară. Discuţiile dintre UNHCR şi autorităţi a dus la reluarea UNHCR de lucru pentru volumul de lucru înregistrat în prezent. UNHCR a prezentat Guvernului o propunere pentru viitoarele aranjamente de lucru şi discuţiile sunt în curs de desfăşurare.

Operaţiuni

Operaţiunile UNHCR din Algeria sunt abordate într-un capitol separat.

În Jamahiriya Arabă Libiană, UNHCR desfăşoară activităţi în domeniul azilului, inclusiv de înregistrare a solicitanţilor de azil, screening şi profiluri de noi veniţi, determinarea statutului de refugiat (RSD) şi căutarea de soluţii durabile. UNHCR vă oferă de asemenea refugiaţii vulnerabili care trăiesc în zonele urbane, cu asistenţă financiară limitată şi acces la alte servicii vitale. Solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor în detenţie care sunt cunoscute pentru UNHCR sunt prevăzute cu alimentare de urgenţă şi elemente de bază, cum ar fi pături şi saltele.

UNHCR lucrează de asemenea la accelerarea reinstalare pentru mai mult de 400 de refugiaţi deja înregistrate în materie de reinstalare. În acest moment, cu toate acestea, unele activităţi se deţin pe aşteptarea unei decizii de către autorităţile cu privire la statutul juridic UNHCR în ţară.

În Mauritania, UNHCR se concentreaza pe asigurarea durabilităţii a repatrierii voluntare a refugiaţilor din Senegal prin extinderea activităţilor de reintegrare în zonele de întoarcere. Întoarcere asistată a 2.500 din restul de 6000 de refugiaţi din Mauritania în Senegal este de aşteptat să se încheie până în decembrie 2010.

În 2011, Biroul se va concentra mai mult pe protecţia  azilului şi migraţiei legate de activităţi. Mauritania rămâne un punct de tranzit important pentru sub-sahariană migranţi africani care încearcă să ajungă la Europa. UNHCR va ajuta la construirea capacităţilor instituţionale prin furnizarea de formare şi de expertiză în sprijinul procedurilor naţionale de azil.

Maroc este o altă ţară de tranzit - dar, de asemenea, un progresiv de destinaţie - pentru migranţi şi solicitanţilor de azil din Africa sub-sahariană şi în altă parte. Deşi o parte la Convenţia privind statutul refugiaţilor din 1951 şi Protocolul său din 1967, Maroc nu a fost încă să adopte legislaţia Naţională pentru Refugiaţi şi stabilirea unor proceduri de azil în conformitate cu standardele internaţionale. În absenţa acestora, provocarea ICNUR este de a asigura protecţia refugiaţilor în cadrul mişcărilor de migraţie amestecat în Maroc.

În 2011, UNHCR va continua să desfăşoare RSD pentru solicitanţii de azil. Se va oferi hrană, adăpost, asistenţă medicală, educaţie, consiliere juridică şi venituri generate oportunităţii pentru refugiaţi cu nevoi specifice. Biroul va continua, de asemenea, să promoveze adoptarea unui sistem complex de azil naţional.

În Tunisia, în absenţa unei legislaţii naţionale de azil şi a procedurilor, UNHCR, registrele solicitanţilor de azil, efectuează documentaţia RSD, probleme pentru refugiaţi şi solicitanţi de azil şi lucrări pentru a se asigura că standardele internaţionale minime de protecţie sunt menţinute pentru toate persoanele de interes. Biroul promovează încrederea în sine, prin formare profesională şi oferă lungă şedere refugiaţilor cu indemnizaţiile lunare pentru a satisface nevoile lor de bază. ICNUR acordă asistenta la circa 100 de refugiaţi care trăiesc în zonele urbane şi solicită reinstalare pentru cei cu nevoi specifice de protecţie.

Începând cu anul 2004, ICNUR a început punerea în aplicare a programului CBM conceput pentru a facilita persoană-la-persoana de contact între refugiaţii Sahrawi în taberele din Algeria şi a familiilor acestora din Sahara Occidentală. Programul prevede schimbul de vizite din partea familiei şi furnizarea de servicii de telefonie gratuite. Acesta este realizat în colaborare cu partidele şi cu sprijinul Misiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Referendum în Sahara Occidentală (Minurso).

Având în vedere costul ridicat al transportului aerian şi a capacităţii de suport limitat de aeronave disponibile, doar circa 10.000 de persoane înregistrate din 41000 de vizite au beneficiat de ele. Cele mai multe au fost femei, copii şi persoane în vârstă. Aproximativ 138000 apeluri telefonice gratuite au fost făcute de către refugiaţii Sahraoui din lagărele de la rudele lor din teritoriu.

În scopul de a permite unui număr mai mare de persoane să beneficieze de vizite din partea familiei, UNHCR a propus o extindere a programului de CBM pentru a include transportul pe uscat. Acest lucru ar permite la aproximativ 4400 Sahrawis sau mai mult să beneficieze de program în fiecare an. UNHCR s-a întâlnit cu ambele părţi în 2010 pentru a evalua activităţile existente CBM şi pentru a promova extinderea vizitei din partea familiei pe uscat. În acest sens, planurile UNHCR în 2011 pentru a evalua traseul propus şi strângerea de fonduri pentru de-miniere, achiziţionarea de vehicule, înfiinţarea unui centru de tranzit, de identificare a beneficiarilor suplimentari şi actualizarea bazei de date de înmatriculare, precum şi în cele din urmă încep vizitele de familie rutiere.

Informaţii financiare

Pentru 2011, cerinţele totale pentru subregiunea Africa de Nord s-au ridicat la 54.4 milioane USD, reprezentând o creştere de 7.5 milioane USD, comparativ cu bugetul pentru anul 2010. Această creştere reflectă includerea unor nevoi nesatisfăcute, care au fost identificate în timpul evaluării necesităţilor de zboruri, în special în Algeria. Bugetul pentru 2011 este consacrat, în principal la situaţiile de refugiat.

Source: UNHCR Global Appeal 2011 Update