Mediul de lucru

UNHCR şi-a deschis un birou in Budapesta, Ungaria, în 1989 când ţara, prima din zona Europei Centrale, a ratificat Convenţia privind statutul refugiaţilor din 1951. Iniţial, acţiunile Agenţiei ONU pentru refugiaţi s-au axat pe asistarea Guvernului în dezvoltarea unei legislaţii naţionale pentru implementarea Convenţiei de la Geneva din 1951 şi crearea unui sistem instituţional. Agenţia a oferit ajutor în asistarea solicitanţilor de azil veniţi din România şi Iugoslavia. UNHCR a acordat statut refugiaţilor în baza mandatului sau, deoarece Ungaria a adoptat Convenţia cu limitări geografice: procedurile de determinare a statutului erau aplicabile numai solicitanţilor de azil europeni.

După intrarea în vigoare a legii privind azilul in 1998, care a ridicat limitarea geografică, activităţile UNHCR s-au mutat către susţinerea dezvoltării legislaţiei şi instituţiilor naţionale privind azilul. Mai mult, operaţiunile UNHCR s-au reorientat către capacitatea de a construi programe ce vizează părţile guvernamentale şi non-guvernamentale din domeniul azilului. Din 1997, UNHCR nu mai este implicat în determinarea statutului de refugiat pentru solicitanţii de azil non-europeni, sarcină care a fost preluată de autorităţi.

Având în vedere datele primite, 2100 de persoane au cerut azil în 2010 în Ungaria(dintre care 150 au fost minori neînsoţiţi sau copii separaţi). 74 de solicitanţi de azil au fost recunoscuţi ca refugiaţi şi aproximativ 175 au primit o alta formă de protecţie în 2010. Cele mai importante ţări de unde provin solicitanţii de azil sunt Afganistan, Kosovo şi Teritoriile Palestiniene.

Proiecte şi activităţi

In Ungaria, UNHCR este implicat în monitorizarea frontierei în baza unui acord tripartit semnat cu Poliţia de Frontieră şi Comitetul Helsinki Maghiar. Şi acordul şi cooperarea bazată pe acesta sunt considerare a fi bune-practici în Europa şi au stat la baza altor activităti similare din regiune şi nu numai. Agenţia ONU pentru Refugiaţi din Ungaria lucrează cu Guvernul pentru îmbunătăţirea politicilor privind practica de detenţie a solicitanţilor de azil, la intrarea în ţară.

În vederea asigurării unor proceduri corecte şi eficiente, UNHCR implementează in Ungaria proiectul ASQAEM şi proiectul pentru dezvoltarea continuă a calităţii azilului. Proiectele au evaluat procedurile de azil, au monitorizat interviurile şi deciziile şi au oferit sesiuni de instruire ofiţerilor de decizie, inclusiv a judecătorilor ce se ocupă cu solicitările de azil. Un manual privind calitatea a fost planificat în cooperare cu Oficiul de Imigrări şi Cetăţenie. Manualul va ajuta stabilirea şi susţinerea unei evaluări interne şi unui mecanism al asigurării calităţii in sistemul naţional de azil şi proceduri.

UNHCR in Ungaria monitorizează condiţiile de recepţie, precum cazarea solicitanţilor de azil, prin intermediul exerciţiului global de Asistenţa refugiaţilor din perspectiva diversităţii de vârstă şi de gen (AGDM). In ultimii ani, graţie acestui exerciţiu care se desfăşoară cu ONG-urile şi cu autorităţile, au existat câteva îmbunătăţiri ale legislaţiei şi instituţiilor şi calităţii protecţiei şi asistenţei oferite refugiaţilor şi solicitanţilor de azil.

UNHCR menţine un dialog constant cu Oficiul pentru Imigrări şi Cetăţenie unde sunt discutate probleme specifice privind protecţia refugiaţilor, integrarea acestora şi apatridia.

În zona integrării, UNHCR militează pentru revizuirea şi dezvoltarea unor politici şi legislaţii relevante in domeniul economic, social, educaţional şi al muncii pentru a se asigura ca beneficiarii unei forme de protecţie internaţională pot fi mai bine integraţi în societate.

În ceea ce priveşte protecţia apatrizilor, UNHCR militează în Ungaria pentru eliminarea condiţiei ca numai persoanele ce au şedere legală în ţară să poată avea acces la procedura de determinare a statutului de apatrid. Procedura stabilită împreună cu un mecanism de protecţie specific în 2007 a făcut din Ungaria o ţară de buna-practică în acest domeniu. Amendamente la legislaţia şi practica naţională sunt totuşi necesare pentru a preveni şi a reduce apatridia şi a se supune cerinţelor Convenţiei din 1961 privind reducerea şi prevenirea apatridiei.

Activităţile de informare publică au ca scop principal atragerea atenţiei asupra dificultăţilor întâlnite de solicitanţii de azil, asupra motivelor de părăsire a ţării şi a nevoilor de integrare în societate, cu ajutorul mass-media şi new media. UNHCR se străduieşte să domolească tendinţele xenofobe care au crescut în ultimii ani.