UNHCR este prezent în România începând cu septembrie 1989, când a fost deschis un birou de legătură la invitaţia guvernului român. Pe 7 ianuarie 1991, România a aderat la Convenţia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiatului şi la Protocolul adiţional al acesteia din 1967, iar în 1992 s-a deschis Reprezentanţa UNHCR în România. De-a lungul anilor, UNHCR a oferit asistenţă tehnică guvernului român pentru îmbunătăţirea sistemului de azil şi a condiţiilor de primire şi cazare şi pentru implementarea unor programe coerente de integrare pentru cei cărora li se acordă o formă de protecţie (statutul de refugiat sau protecţie subsidiară).

Conform celor mai recente date primite de la Oficiul Român pentru Imigrări, Romania a primit 887 de cereri de azil în 2010, dintre care 39 de minori neinsoţiţi sau copii separaţi. În 2010, 89 de refugiaţi au primit statut şi 34 de persoane au primit o altă formă de protecţie. Cel mai mare numar de solicitanţi de azil provin din Irak, Afganistan şi China.

Proiecte şi activităţi

Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă

Pe data de 8 mai 2008, în urma unor negocieri intense, Guvernul României, UNHCR şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), au semnat un Acord tripartit, pentru înfiinţarea unui Centru de Tranzit în Regim de Urgenţă (CTU) în Timişoara. Acţiunile de evacuare a presoanelor aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională ce fac obiectul acordului, se desfăşoară în baza Legii nr. 291/2008 pentru ratificarea Acordului. Conform Acordului, sintagma „persoană aflată în nevoie urgentă de protecţie internaţională” se referă la refugiaţii recunoscuţi în baza Convenţiei din anul 1951 şi a Protocolului său adiţional din anul 1967, privind statutul refugiaţilor şi la alte persoane aflate sub mandat UNHCR, care se află în nevoie de evacuare urgentă din prima ţară de azil şi care urmează să fie admişi temporar pe teritoriul României în vederea relocării lor ulterioare în ţări terţe. 

Astfel, CTU poate caza un număr maxim de 200 de persoane a căror perioadă maximă de şedere pe teritoriul României este de 6 luni. În acest timp, UNHCR face demersurile necesare pentru relocarea acestora. Pe timpul şederii lor, refugiaţii îşi petrec timpul participând la cursuri de limbă şi de orientare culturală pentru a se integra mai uşor în ţara de relocare.

Până în septembrie 2011, un număr de peste 800 de refugiaţi au fost cazaţi în CTU şi alţi 643 au fost relocaţi în SUA, Canada, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Australia şi Suedia.

Apatridia

România a aderat la Convenţia din 1954 privind statutul persoanelor apatride şi Convenţia din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie pe data de 27 ianuarie 2006, formulând rezerve la articolele 23, 27 şi 31 din Convenţia privind statutul persoanelor apatride. Încă de anul trecut, UNHCR a făcut demersurile necesare pentru a determina ridicarea acestora, pentru instituirea unei proceduri naţionale de determinare a statutului de apatrid şi pentru modificarea legii cetăţeniei.

Astfel, pe 15 – 15 noiembrie 2010, UNHCR România, împreună cu partenerul său de implementare (ARCA) şi cu sprijinul financiar al Ambasadei Olandei la Bucureşti, a organizat o conferinţă despre apatridie. Beneficiind de sprijinul Comisiilor pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi din Camera Deputaţilor şi Senat, dar şi Comisiei pentru Afaceri Externe din Cadrul Senatului, conferinţa a beneficiat de prezenţa unor experţi naţionali şi internaţionali. Cu aceeaşi ocazie, UNHCR a lansat în Parlament versiunea în limba română a cărţii „Naţionalitate şi apatridie: un manual pentru parlamentari“.

Ca urmare a conferinţei, a avut loc constituirea unui grup inter-ministerial care să analizeze modalităţile de amendare legislativă, ridicarea rezervelor la Convenţia din 1954 şi fezabilitatea instituirii unei proceduri de determinare a statutului de apatrid.

Monitorizarea frontierei

În Romania, UNHCR desfăşoară activităţi de monitorizare a frontierei împreună cu partenerii săi, în vederea asigurării că solicitanţii de azil au acces la teritoriu şi la proceduri de azil corecte şi eficiente.

De asemenea, organizează seminarii trans-frontaliere ce implică o colaborare cu instituţii de azil şi migraţie din Moldova şi Ucraina. Proiectul de monitorizare asigură şi sesiuni de instruire pentru politiştii de frontieră, dar  presupune şi plasarea de broşuri la punctele de trecere a frontierei, menite să informeză în mai multe limbi solicitanţii de azil asupra drepturile pe care le au.

Calitatea sistemului de azil

Ca parte a Initiaţivei Calitative, UNHCR România a desfăşurat Proiectul „Mecanisme de Evaluare si Asigurare a unor Sisteme de Azil de Calitate” (ASQAEM) şi Proiectul „Continuarea Dezvoltării Calităţii Azilului” (FDQ) având ca scop îmbunătăţirea calităţii procedurilor de azil şi introducerii unui sistem intern de asigurare a calităţii acestora. Ca rezultat al acestor proiecte, unele aspecte ale procedurilor de determinare a statutului de refugiat au devenit mai corecte şi mai eficiente şi a fost dezvoltată o metodă de evaluare a calităţii interviurilor şi a deciziilor de azil. UNHCR a mai organizat şi seminarii pentru ofiţerii de decizie şi o conferinţă pentru judecătorii ce activează în domeniul azilului.

Începând cu 2007, UNHCR România a început să desfăşoare vizite în cele cinci centre de recepţie şi cazare pentru solicitanţi de azil şi refugiati pentru a monitoriza situaţia şi pentru a afla nevoile şi grijile specifice ale persoanelor de interes pentru noi.

Evaluări participative

Aceste evaluari participative fac parte din strategia UNHCR de Asistenţa refugiaţilor din perspectiva Diversităţii de Vârstă şi de Gen (AGDM). Ca rezultat al acestor vizite, pentru multe dintre problemele semnalate au fost luate măsuri de soluţionare de către autorităţi.

O altă activitate desfăşurată de către UNHCR în Romania este comentariile la legislaţia în materie de azil, în vederea susţinerii autorităţilor în elaborarea unor prevederi juridice în conformitate cu standardele internaţionale existente în materie de azil şi migraţie.

Relocare

În 2008, Romania a facut primii paşi spre a deveni o ţară de relocare, printr-o Hotărâre de Guvern ce stipulează primirea unui grup de 40 de refugiaţi anual. În iunie 2010, România a relocat primul asemenea grup de refugiaţi myanmarezi din ţara de azil Malaezia, la Centrul Regional pentru Proceduri de Azil Galaţi.

Relocarea este o solutie durabilă pentru refugiaţii recunoscuţi care nu se pot întoarce în ţara lor de origine în siuranţă şi demnitate, dar nici nu pot rămâne în ţara de azil.