De la înfiinţarea sa în 1950, UNHCR este mandatat să conducă şi să coordoneze acţiuni internaţionale pentru protecţia refugiaţilor. În 1995, Agenţia a fost de asemenea mandatată să protejeze drepturile apatrizilor şi să lucreze pentru a reduce apatridia.

De-a lungul ultimelor decenii, eforturile UNHCR au fost susţinute de trei instrumente juridice cheie.

Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, împreună cu Protocolul său din 1967, este piatra de temelie a protecţiei internaţionale a refugiaţilor. Într-adevăr, Convenţia este singurul acord internaţional care acoperă cele mai importante aspecte ale vieţii unui refugiat.

Convenţia din 1954 privind statutul apatrizilor şi Convenţia din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie sunt instrumentele juridice referitoare la protecţia persoanelor apatride din întreaga lume şi prevenirea şi reducerea apatridiei. Deşi cele două convenţii sunt completate de tratatele regionale şi internaţionale privind drepturile omului, ele sunt singurele convenţii globale de acest fel.

În 2011, UNHCR marchează a 60-a aniversare a Convenţiei din 1951 (la 28 iulie) şi a 50-a aniversare a Convenţiei din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie (la 30 august).

Aflaţi mai multe despre aceste trei importante instrumente juridice, mai jos.